Vali – Ziua Mihaelei (compunere cu sfarsit dat)

Era o zi de vara si era ziua Mihaelei. Mihaela isi pregateste ziua la bunicii ei.
Cand a ajuns bunicii nu i-au urat „La multi ani” si s-a simtit trista. Apoi au plecat la culesul porumbului. Au adunat incet-incet si vorbeau:
– V-a dat manualele?
– Nu, pentru ca nu are Primaria bani.
Bunicul intervine:
– Cum?! Sa nu aive statu` bani?
– Da, bunicule, dar este criza de bani in tara asta.
– Offff, saracul de Basescu, Boc, Udrea si Blaga, n-au bani sa le cumpere niste manuale copiilor!
– Ce sa le faci, mamaie, asa-i in tara asta.
Mihaela era trista pentru ca bunicii ei au uitat de ziua ei. „Oare au uitat de ziua mea?” Bunicii stiau ca o sa se intristeze.
– De ce esti suparata? spuse bunica.
– N-am nimic, mamaie, ma plictisesc.
– Daca te plictisesti, ia vino mata si pune osu` la treaba!
Ei terminara si se dusera acasa. Cand au ajuns bunica o suna pe Andreea si ii spuse:
– Andreea, vezi ca vine Mihaela la tine. Sa nu-i spui de surpriza, da?
– Desigur, tanti Maria.
Mihaela se duse la Andreea. Ea ii deschise poarta si o invita in casa.
– La multi ani, Mihaela! Dar de ce esti suparata?
– Mmmmmmmaaaaaaa, crezi ca bunicii au uitat de ziua mea?
– Nu stiu, poftim cadoul.
– Ce e?
– Uita-te sa vezi!
– Uau, ce rochie frumoasa!
– Probeaz-o. Ce frumos iti sta!
– Multumesc.
Rochia era rosie ca sangelede dragon, avea diamante pretioase si semipretioase care aratau asa: aurul ca porumbul, argintul ca bolta cerului, rubinul ca ghiocelul, avea o coronita de smarald si perle din scoicile din marile indepartate.
– Dar cat ai dat pe rochia asta?
– 100.000.000 de euro.
– Nu trebuia sa consumi atatia bani numai pentru mine.
– Dar esti cea mai buna prietena a mea.
– Asa-i.
– Hai sa povestim si sa ne uitam la emisiunea noastra preferata „Zack si Cody”.
– Sunt de acord.
– Ce note ai mai luat pe la scoala?
– „Foarte bine”.
– Si eu.
Intre timp, bunica si bunicul pregateau petrecerea.
Bunica o suna pe Andreea.
– Andreea, Mihaela e acolo?
– Da, de ce?
– Pentru ca peste jumatate de ora vei veni cu ea aici.
– Sa traiti, tanti Maria!
– Cine era?
– Un prieten.
– Bogdan?
– Da, hai sa mergem la tine acasa.
Intre timp bunica ii sunase pe cei mai buni prieteni ai Mihaelei. Ei se ascunsera dupa canapele, sobe, paturi.
– Bunico, am ajuns cu Andreea.
– Surprizaaaaaa!!! La multi ani, Mihaela! strigara copiii in cor.
Bunica aduce tortul. Copiii incepeau sa cante „Multi ani traiasca…”
Mihaela intreba:
– Cine mi-a facut aceasta petrecere extraordinara?
– Noi, bunicii tai.
– Credeam ca ati uitat de ziua mea.
– Credeai tu!
Mihaela era tare fericita. Simtea dragostea bunicilor ei dragi. Intotdeauna va reveni cu nerabdare la ei.

Vali – Toamna

A venit toamna. In padure salcamii incalziti isi scutura camasile de pe ei. Ei priveau cerul senin ingandurati ca va veni toamna.
Copiii, bucurosi, se duc pana in padure sa sarbatoreasca ziua lui Andrei. Acolo mai este o familie care vrea sa sarbatoreasca ziua fiului. Andrei a luat un tort cu capsuni si ciocolata si pe deasupra a avut o glazura de mure. In schimb, familia alaturata avea numai prajituri si doua bidoane de suc. Baiatul avea sampanie de copii, bere si prajituri din Italia.
– Monica, vrei sa iei o prajitura?
– Desigur ca vreau, Andrei.
Peste cateva minute familia cealalta spune:
– Noi vom avea si chec din Spania in plus.
Familiile incepeau sa se certe din cauza asta.
– Tu nu esti asa de bun precum fiul meu.
– Te contrazic, Andrei a castigat o cupa la fotbal.
Atunci ei s-au luat la bataie, dar nu oricum, ci prin jocul :”Tara, tara, vrem ostasi!”.
A fost o zi pe cinste!

Vali – Robert si Doamna

Este toamna. Dimineata trebuie sa mergem la scoala.
– Buna dimineata!
– Buna dimineata! Robert, in sfarsit, vii si tu la scoala!
– Da, doamna.
– Ei bine, hai sa citim tema!
– Doamna, pot sa citesc eu tema?
– Bine, spune, ce am avut de scris?
– Punctul 7 de la pagina 13.
– Marina, strange caietele!
– Da-mi caietul!
– Poftim!
– Robert, ti-ai scris tema?
– Da, doamna.
– Mergeti in pauza!
– Doamna, Robert m-a injurat.
– Robert, faci doua ture de teren mersul piticului!
– Rusine! Rusine! Rusine!
– Trrrrrrrrrrrrrrrrrrr!
– Avem romana.
– Stiu.
– Hai mai repede!
– Doamna, Robert nu ma lasa sa scriu!
– Robert, in pauza te duci la toate clasele si spui: „N-o sa mai fac asta niciodata!”
– Trrrr!
– Doamna, Robert trebuie sa faca pedeapsa!
– Robert, du-te la toate clasele si spui ce ti-am zis!
– N-o sa mai fac asta niciodata!
– Duceti-va acasa, s-au terminat orele!

Vali – Toamna

Este toamna. In livada oamenii si copiii culeg merele cristaline.
Bogdan mananca struguri aurii. Maria si Marina i-ajuta pe baietii grabiti sa culeaga merele. Nea Toma a venit cu ladite in care sa puna merele bune, iar pe cele rele le pune in niste saci ca sa le dea la vaci. Andrei a venit cu cainele sau. Dan si Adi duc ladita cu mere in masina. Madalina se urca pe scara sa culeaga din varf merele cristaline, iar nea Culai le culege pe alea de mai jos. Bogdan nu a vrut sa-i ajute pe ceilalti.
Cocorii mofturosi vor sa plece din tara noastra si se duc in alta tara mai calda.
Stefan si George au umplut deja sapte tarne si o ladita.
Pe cerul cristalin vine nea Fulgerul cu copiii sai sa dea cateva picaturi pe iarba verde ca rubinul. ( aici e o figura de stil) Vine si ariciul, dar l-a omorat soarele stralucitor.
Omanii sunt obositi si bucurosi ca au facut o treaba buna. Apare si soarele pictand ultimul cer multicolor de vara.

Vali – Toamna

Soarele rasare
Dis de dimineata
Un covor galben
Mi s-a asternut in fata.
Privesc visand la soare
Si vad in departare
Un soare luminos
Stand in pridvor
Il vad frumos.
Cade o frunza, mai cade una,
Le vad plangand, tarziu, intruna
Eu din pridvor le vad cazand
Si un covor auriu asternand.

Vali – Cearta cuvintelor pentru un presedinte

Eu aleg cuvantul COPILARIE sa fie presedinte deoarece candva am trait o copilarie frumoasa si altii mai rea, pentru ca atunci cand vom fi batrani o sa ne amintim de copilaria noastra si trebuie sa profitam de aceasta sansa ca n-o mai avem niciodata.
Eu aleg cuvantul ANIMALE sa fie secretar pentru ca imi plac animalele, mai ales cainii, regii junglei, tigrii, leoparzii. Fetelor le plac mai mult felinele. Dar uneori fetelor le plac si felinele mai rele – tigroaica, tigrul.
Eu aleg cuvantul MASA sa fie sluga pentru ca nu este cel mai iubit lucru din lume, dar este si masa folositoare la ceva pana la urma.
Eu aleg cuvantul SCOALA sa fie consilier pentru ca scoala inseamna invatatura si fiecare copil trebuie sa mearga la scoala pentru ca ai ce invata de acolo, o sa fii mai inteligent si vei avea mai multi prieteni, o sa inveti mult mai multe lucruri la scoala decat acasa. Orice copil trebuie sa mearga la scoala!

Vali – Vacanta mea

Este vara. A venit vacanta si toti copiii se bucura de ea.
Eu am fost la peste impreuna cu fratele meu si cu tata. Cand am ajuns am pus setcile, apoi eu cu fratele meu am pus sa mancam, iar tata a aruncat lansetele. Dupa aceea a aruncat si undita mea, iar dupa un minut am prins o guvida.
Dupa aceea am vrut sa mai prind, dar tata mi-a spus sa-l las si pe fratele meu, a prins si el, apoi ne-am dus sa verificam setcile care aveau cativa pesti. Am plecat.
Dupa aceea am fost la Barlad. Ne-am dus intr-un loc, dar nu a tras pestele, apoi am fost intr-alt loc si n-am prins nici acolo, apoi ne-am dus in alt loc, tata mi-a luat undita ca sa vada daca se prinde peste. A aruncat undita si a prins o regina, pe urma a mai prins si un caras. Fratele meu a prins un ghiban foarte mare car a inghitit acul foarte adanc. Cand tata a vrut sa traga de ata a ramas cu acul in peste, apoi tata i-a rupt gura. Am plecat.
Peste cateva saptamani am fost in camp. Pe drum, in autobuz mi-a venit rau. Cand am coborat din autobuz era sa vomit. Cand am intrat in curte nu cunosteam pe nimeni. Am fost in Sibiu , la Podul Mincinosilor, am mai fost si la Muzeul de Stiinte unde erau niste animale precum ursul, liliacul, tigrul, tarantula si niste fluturi care semanau cu o crenguta si cu o frunza. Cand am ajuns am mancat. Am mai fost sa-l salvam pe Mowgli pentru care a trebuit sa mergem pe o franghie pentru ca acolo era o prapastie.Aceasta proba s-a numit Podul Indian. Mi-a fost un pic frica deoarece nu am mai trecut pana acum printr-o astfel de incercare. Dupa aceea ne-am reintors la corturi, in camp. Seara a fost un spectacol pe nume ” Fructe si legume”. Am dansat vals si rock-and-roll, dar cand am plecat din sala de spectacole a inceput sa ploaie si alergam toti la corturi si mi-am intins sacul de dormit sa ma culc. A doua zi am jucat scout-ball. Inainte ne-am dus cu patrula lui Cosmin sa facem curat in casa, apoi am fost sa jucam scout-ball, dar i-am batut cu 7 – 3. Acasa am facut paparuda cu baietii, erau si echipe: romanii contra rromilor.
Asta a fost vacanta mea!

Vali – Animalele mele

Am acasa trei catei
Doi sunt mari si negrotei
Unul este mai baltat
Si are un catelus vargat
Am avut si-un maidanez
Caci ei se gasesc mai des
L-am hranit, s-a inaltat
Bucurie el mi-a dat
Si eu foarte mult regret
Tata l-a dat la un baiet.
Pisicuta n-am deloc
Mama-i suparata foc.

Vali – Alta compunere fara titlu :)

Este cald. Copiii se joaca multe jocuri. Impreuna cu George, Cati, Alex, Cristi, Alina si Ionut merg in padure sa jucam fotbal si carti. In padure au crescut viorele. Creste iarba. Copacilor le cresc mugurii. Parintii nostri taie vita de vie din gradina. Vrabiutele se intorc inapoi in tara noastra. Mai sunt cateva zile si vin randunelele, chiar si berzele. Vine si cucul sa se aseze pe copaci, sa scoata primavara la iveala. Albinele se intorc sa-si faca stup in padurile noastre. Mii de fluturi aduc zambetul pe fata copiilor, anuntandu-i ca a plecat iarna geroasa si s-a intors primavara bucuroasa.

Vali – Acesta sunt eu!

Eu am un frate. Am jucat la Liesti, acum joc la Umbraresti. Asadar Umbraresti este a doua echipa la care joc. Noi in familie suntem trei si cu mine patru. Eu as vrea sa fim cinci. Sa am si o surioara. Daca punem catelul suntem sase si daca punem si pisica suntem sapte. Am avut 8 ani, acum am noua ani. Am crescut. Am numarul zece si am 12 goluri. Sunt nascut pe data de 11 februarie 2001. Numarul treisprezece imi poarta ghinion. De unu Martie i-am dat mamei paisprezece ghiocei si fratelui meu cincisprezece. De la ora saisprezece pana la ora saptesprezece ma joc la calculator. La ora optsprezece vine tata acasa. La nouasprezece ani sunt major. La douazeci de ani vreau sa fiu student.
Acesta sunt eu!!!

Vali – Compunere fara titlu

– Cati, vrei sa faci cunostinta cu verisorul meu?
– Da, cheama-l.
– Ionut! Ionut! Ionut!
– Da.
– Vino oleaca.
– Bine, stai sa sting calculatorul.
– Buna, pe mine ma cheama Cati.
– Iar pe mine ma cheama Ionut.
– Ionut, tu de unde esti?
– Din Galati.
– Ti-a zis Vali de fratele meu, Alexandru?
– Da, a zis ca are 13 ani, ca e foarte bun la fotbal si la Monopoly.
– Vrei sa-l chem?
– Da, de ce nu.
– Salut, sunt Alexandru!
– Salut, eu sunt Ionut!
– Ionut, esti bun la fotbal?
– Da, vrei sa jucam fotbal?
– Da, fa echipele.
– Eu contra voi trei.
– Ionut, nu vrei sa fiu eu cu tine?
– Nu, ca va bat.
– Hai sa dam alegere intre minge si poarta. Alege. Ai ghicit, ce alegi?
– Poarta stanga.
– Bine, haide!
– Dar care-i terenu`?
– E in fata ta.
– Asta-i ?!?!
– Da, dar tu ce credeai?
– Ca ne jucam in padure!
– Nu putem.
– De ce?
– Pentru ca a crescut iarba.
– Pai atunci hai sa incepem.
– Du-te cu ea, suteaza! Gol! Gol! Gol!
– S-a terminat meciul.
– Bine, vii sa culegem nuci?
– De unde?
– Uite acolo! Sunt doi nuci.
– Ahaa!
– Hai sa ne intrecem care echipa culege mai multe nuci.
– Eu cu Cati, iar Ionut cu Alexandru. Bine?
– Da.
– Hai mai intai s-o chemam pe Alina.
– Alina! Alina! Alina!
– Da, stai ca vin.
– Bauuu!
– Aaa!
– Ha, ha, ha! Vii la poarta?
– Da.
– Hai, pui telefonul sa sune la patru si 25 de minute, sa vedem ce echipa a strans mai multe nuci.
– Vali, nu-i zici Alinei sa faca cunostinta cu Ionut?
– Au facut cand au fost la noi.
– Hai, sunteti gata?
– Da.
– Pe locuri, fiti gata, start!
– Gata, a expirat timpul. Echipa formata din Vali si Cati are 30 de nuci, iar echipa formata din Alexandru si Ionut are cu 53 de nuci mai mult. Castigatorii sunt Alexandru si Ionut.
– Alina, te rog, imi dai oleaca telefonul tau sa sun pe cineva?
– Desigur.
– Pa, Alexandru si Cati, mi-a parut bine sa va cunosc, ne vedem maine.
– Pa, Ionut.

Vali – Vacanta de vara

In vacanta am fost la bunici si m-am uitat la televizor. Impreuna cu fratele meu am ajutat-o pe bunica sa ude gradina. Dupa ce am venit de la bunici am fost in cantonament la Braila. A fost foarte greu pentru ca am cazut cu niste echipe foarte grele cum ar fi: Steaua, Sporting Bucuresti, C.S.S.Braila si Petrolul. Noi am iesit pe locul 3 in clasament, iar in in grupe pe locul 5. Cand am sosit acasa am fost foarte obosit.
In vacanta asta nu prea am stat acasa. Mi-a placut pentru ca m-am dus la Steaua-Otelul, iar eu era sa primesc autograf de la Bogdan Stancu, care are numarul 28 si e golgheterul Stelei.

Vali – Dialog intre fetita si papusa

– Papuso, vrei sa mergem la prietenul nostru, salcamul?
– Da, dar nu stam mult.
– De ce?
– Pentru ca incepe meciul.
– Cine joaca? La ce ora?
– Joaca Steaua-Rapid la opt seara.
– Bine, mergem odata?
– Da, dar mai intai sa luam mingea sa-l invatam fotbal. Esti de acord?
– Da, numai sa caut mingea. Papuso, unde am pus mingea ultima data?
– Nu stiu, cauta in hambar.
– Am gasit-o.
– Salcamule, stii sa joci fotbal?
– Da.
– De unde stii?
– De la verisorul meu, plopul.
– Dar ce faceai?
– Ma uitam la meci.
– A inceput deja?
– Da.
– Pai ma duc sa ma uit la meci.
– Mama, ce gol a dat Nicolita!